ARENDAŞ (posesor) – persoană care deţinea în arendă proprietăţi funciare,
atât ale moşierilor, câr şi ale statului, pentru anumite sume de bani[1].
Pe parcursul primei jumătăţi a sec. al XIX-lea arendaşii au cauzat mari
prejudicii ţăranilor şi orăşenilor din Basarabia. Spre exemplu, la 29 martie
1813 locuitorii oraşului Chilia, ţinutul Ismail, se plâng guvernatorului civil
al Basarabiei Scarlat Sturdza[2]
împotriva arendaşului goştinii, care „...cere achitarea îndoită a taxei,
comparativ cu anii precedenţi”[3].
Peste puţin timp, la 11 iulie 1813, locuitorii Bugeacului se plâng lui
Scarlat Sturdza împotriva abuzurilor frecvente din partea aceluiaşi arendaş a dării
„goştina”[4].
Comunitatea evreiască din oraşul Hotin se plânge la 27 februarie 1813
guvernatorului civil al Basarabiei împotriva arendaşului Bernştein, care lua de
la negustori o taxă de 15 parale (în loc de 5) pentru comercializarea rachiului[5].
Analiza protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia în anii 1812-1828,
doar în baza unui singur fond de documente – fondul 2 (Cancelaria
guvernatorului Basarabiei) demonstrează, cu lux de amănunte, că nemulţumirile
cauzate diferitelor categorii sociale de abuzurile din partea arendaşilor prevalau
cu mult asupra altor forme de asuprire[6].
[1] AIMSR, F. AMŞ, d. 18589,
p. I, f. 5 verso.
[2] Scarlat Sturdza –
fiul marelui vornic Dimitrie Sturdza (?-1794) şi al Ruxandei, fiica lui Grihore
al II-lea Ghica (octombrie 1739 – septembrie 1741; mai 1747 – aprilie
1748). Om de cultură (a studiat la
Leipzig), foarte bogat, Scarlat Sturdza a fost căsătorit cu
Sultana, fiica domnului Constantin Moruzi (septembrie 1777 – mai 1782).
După pacea de la Iaşi (29 decembrie 1791) părăseşte Moldova, refugiindu-se
împreună cu familia sa în Rusia, unde s-a aşezat mai întâi la Sankt Petersburg,
apoi în Bielorusia, pe moşiile sale de la Movilău. În primăvara anului 1812,
Alexandru I îl trimite la Bucureşti
pentru a sluji în calitate de consultant în cadrul delegaţiei ruse însărcinate
cu tratativele de încheiere a păcii. La 23 iulie 1812, P.V. Ciceagov
îl numeşte pe Scarlat Sturdza în postul de guvernator civil al Basarabiei. La 7 august
împuternicirile lui sunt confirmate de Alexandru I. (Despre numirea în funcţie
şi activitatea lui Scarlat
Sturdza în calitate de guvernator civil al Basarabiei a se vedea în amănunte: Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău, 2006, p. 63-120)
Sturdza în calitate de guvernator civil al Basarabiei a se vedea în amănunte: Dinu Poştarencu. Anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. – Chişinău, 2006, p. 63-120)
[3] ANRM, F. 2, inv. 1,
d. 80, f. 893.
[4] Ibidem, d. 84, f. 116.
[5] Ibidem, d. 80, f. 302
verso-303.
[6] Despre
principalele forme de proteste ale ţăranilor şi orăşenilor din Basarabia
împotriva abuzurilor arendaşilor a se
vedea detaliat: Valentin Tomuleţ. Cronica
protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828). –
Chişinău, 2007, Vol. II, passim.
