Integrarea europeană - fără acoperire ştiinţifică | Muzeul din inima mea

joi, 2 mai 2013

Integrarea europeană - fără acoperire ştiinţifică

Recent, la 18 aprilie 2013, guvernul celui care era încă în exerciţiu, şi nu în umbra exerciţiului, a decis, la propunerea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, desfiinţarea Institutului de Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice. De fapt, ştiam de mult că integrarea noastră europeană e compromisă, dar iată că teorema a devenit axiomă, iar principalul academician al Moldovei, Ducă-vodă Catalizatorul, nu a făcut nimic altceva decât să iradieze din nomenclatorul ştiinţific moldovenesc această expresie parazitară. Însăşi faptul că la baza acestui institut, creat încă pe timpul când comuniştii erau la "treucă" şi să hrăneau cu oase europene, a fost pusă filozofia, acea ştiinţă fără de ştiinţă, ne demonstrează că toată "integrarea europeană a RM" nu era decât o încercare metafizică de cunoaştere a irealităţii aparente

Ultimele evenimente de pe scena politică a ţării noastre, aflată în incapacitate politico-interimară, au demonstrat societăţii plaiurilor mioritice imperioasa necesitate în cuplarea juriştilor cu politologii. Ca urmare, în baza patrimoniului fondurilor europene, va fi creat un nou institut - cel de Cercetări Juridice şi Politice. Filozofia a fost izgonită, fără drept de apel constituţional, la origini - adică să stea bază istoriei noastre multi-seculare. Desigur îmi veţi spune că istoria noastră e milenară, însă trebuie să vă comunic că arheologii nu-i suportă pe filozofi, din simplu motiv că existenţa sensibilă nu se împacă cu existenţa inteligibilă, iar cunoaşterea prin buze de ulcioare nu se înscrie în etica transcendentală a umbrelor de pe pereţi. În plus, şi aşa patrimoniul nostru e într-un hal fără de hal, iar dacă îl încredinţăm filozofilor, vom afla în sfârşit ce înseamnă un patrimoniu material în ipostază imaterială. Ei, şi nu trebuie să supărăm minorităţile, care acum se complac în rolul de vestigii monumental-fundamentale ale patrimoniului nostru naţional. 

Latura pozitivă a acestor transformări instituţionale ale ştiinţei noastre naţionale e faptul că, cel puţin nominal, istoria noastră universală, atât de pătimită de şotiile stepaniukiste, nu va mai fi tributară fariseilor statalismului maldavinesc, şi nici dreptului penal sau constituţional, astfel că vom scăpa de pericolul de a împărtăşi soarta prezumatului vinovat-nevinovat. Să sperăm că eventualele alegeri anticipate sau coaliţii monstruoase nu ne aduc noi schimbări, precum formarea unui Institut de Integrare euro-asiatică în absolut, căci atunci chiar o să beneficiem de specialişti în problema "di undi iesî gazîli".